Diverse

Cine poate judeca munca medicilor?

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 3.91 (117 Votes)

Cine poate judeca munca medicilor?

Traim intr-o tara bolnava: alcoolismul distruge vieti si schilodeste suflete; tot mai multi copii isi pun capat zilelor; altii, lipsiti de copilarie, isi cauta adapost in canale; violul este o nenorocire la ordinea zilei; parinti, frati, soti se dau in judecata pentru tot felul de meschinarii; guvernanti se jignesc fara jena in public; tot mai multi oameni apti de munca traiesc din ajutor social; proprietari cu acte in regula (care au cumparat case de la statul roman) sint scosi in strada (conform hotaririi justitiei romane); elevii agreseaza profesorii; preoti fura din biserici; jaful si crima sint inspaimintator de dese; oamenii sint muscati de ciini pe strada iar animalele sint lasate in voia sortii de institutii care cica le vor binele; banul face si desface si se dobindeste mai mult prin frauda decit prin munca. Intr-o asemenea tara, lumea medicala este pusa la zid.

Un medic trebuie judecat de catre alt medic, cu acelasi nivel de pregatire sau superior. Nu admit ca un om care a absolvit o facultate de dificultatea medicinii, care a pierdut zile, nopti si ani pentru a se pregati, care a sacrificat timp, familie, dar mai ales multi neuroni sa fie judecat de cineva care nici macar nu banuieste tot acest volum de munca. Doar medicii si parintii de medici stiu asta. Un medic nu poate fi... ministru la 30 de ani, pentru ca atunci este inca rezident, fiind judecat gresit de pacienti („Nu ma dau pe mina unui tinerel"), platit mizerabil de statul roman. Sint la fel de rusinoase salariile medicilor specialisti sau primari.

Intr-o tara suferinda (oare cine a imbolnavit-o?), normal ca si sistemul sanitar e suferind; dar precizez - sistemul.

Intr-un sistem de sanatate bolnav, pacientii parca sint incurajati sa atace lumea medicala. Medicul raspunde pentru faptele sale, nu ale sistemului. Mereu sint criticate cozile la cabinete , aglomeratia din spitale. Care medic credeti ca este bucuros sa consulte cu zeci de oameni la usa, de multe ori agresat verbal, sau chiar si fizic? Ce vina are medicul ca sint decontate doar un numar limitat de consultatii pe zi sau ca spitalele au un numar limitat de paturi? Foarte multi sint nemultumiti de serviciile Salvarilor. Cind eram studenta, sufocam medicii cu experienta in garzile din zilele de sarbatori pentru a vedea un caz deosebit. Acum, de luni pina duminica, din ianuarie in decembrie, la orice ora din zi sau din noapte si in aproape toate serviciile sint urgente. Sint din ce in ce mai multe accidente de masina; sint ingrijorator de multe cazurile de agresiune. Cite Salvari are Iasul acum fata de anii din urma? Cum sa faca fata? La toate astea se adauga apelurile false, mult prea multe si prea putin pedepsite.

Medicii nu mai sint respectati, aproape sint pinditi la locul de munca si sint remunerati penibil. Dar pentru malpraxis platesc, pentru carti platesc, pentru cursuri de perfectionare platesc, pentru congrese platesc... Un medic tinar, un rezident, greu isi poate forma o familie. Nu are nici timp, nici bani, de multe ori nici persprectiva unui loc sigur de munca. Ce mame medic isi pot permite luxul sa stea acasa pentru copil citiva ani? In medicina nu exista pauze de ani si ani.

Peste tot si toate se vehiculeaza mereu si mereu ideea ca medicii iau mita. Chiar daca ar fi tentati de venituri necuvenite, unii medici nu ar putea obtine nimic. Intr-un serviciu de urgenta tip UPU, unde vin si vin pacienti cu infarct, cu accidente cerebrale, pacienti agresati, cu tentativa de suicid, boschetari, betivi, drogati..., unii dupa altii sau mai multi deodata, cum sa vorbim de mita? Sint, de asemenea, medici care lucreaza in diferite laboratoare, cu secretii de la cadavre, cu urina, fecale, puroi, sputa, fragmente tumorale... Ce inseamna mita aici? Iar cu medicii care lucreaza direct cu pacientul si care nu vor sa fie cumparati cum stam? Se vehicula, la un moment dat, trasnaia de a legaliza mita si chiar de a o supune impozitarii. Ce-ar fi devenit medicul cinstit? Sint multi medici care-si duc cu demnitate sara. Sint medici fara masina, fara casa, fara concedii nici in strainatate si nici in tara, fara, fara...Dar au demnitatea de a-si purta sufletul drept.

In ce ma priveste, ma supara cind intra un pacient in cabinet si nu saluta, iar la plecare „uita" simplul „multumesc". Conteaza enorm sa vezi si sa simti ca esti respectat asa cum respecti. Sufar cind vad oameni care nu au nici macar respect pentru sine. Vin murdari, pusi pe scandal, in stare de ebrietate (chiar pentru fise de angajare si auto). Nu mai vorbesc de cei ce vor sa impuna o anumita medicatie, vor adeverinte sau certificate false, iar cind nu-si ating scopul incearca mituirea sau arunca amenintari. Cine ne apara pe noi, medicii, de astfel de pacienti?

Medicina nu se face sub presiune, sub reflectoare, la microfon. Medicii nu sint vedete; nu au timp pentru imagine. Invata si muncesc, muncesc si invata. Si totusi medicul este un om obisnuit, un om ca toti oamenii, cu calitati si pacate, dar un om care munceste enorm, un om pus in situatii extreme intr-o viata cit pentru multe, multe vieti, sacrificindu-si timpul, familia, uneori propria sanatate si propriile nevoi pentru a face bine altora. Uneori nu reuseste. Reuseste in alte sute de ori.

Si medicul trebuie lasat sa-si faca meseria, sa-si chibzuiasca bine deciziile, sa se poata sfatui cu semeni din bransa si sa fie judecat de oameni competenti, egalii sau superiorii lui.

Cine arunca cu piatra e poftit sa faca 6 ani de facultate, 5-7 de rezidentiat, sa citeasca sute de tomuri, sa dea zeci si zeci de examen, apoi putem sta de vorba, de la egal la egal.


Autorul: Dr. Teona Scopos, medic primar O.R.L., Spitalul „Sf. Spiridon" Iasi

Sursa: Cine poate judeca munca medicilor

Publicitate:

 

Comentarii:

blog comments powered by Disqus